Jean-Baptiste Camille Corot

Expresia a fost creata in Evul Mediu spre a marca socotirea anilor de la nasterea lui Isus Cristos. Ea a inlocuit vechiul mod de calcul, care incepea numaratoarea de la “facerea lumii” (anul 5508 i.e.n.). Formula apare de cele mai multe ori abreviata: A.D.

Sunt vorbele rostite de Correggio, la Bologna, cand a vazut tabloul “Sfanta Cecilia”, una din capodoperele lui Rafael. Acestei exclamatii i se acorda o dubla interpretare: una admirativa ( ma pricep in aceasta materie, si am inclin in fata maestriei neasemuite. Cum reusesc altii?) alta, stimulativa (voi incerca, ma voi stradui sa fac la fel).

Terentiu a spus aceste vorbe in comedia sa Andria. Ele s-au raspandit repede datorita nu atat cuprinsului lor destul de banal, cat mai ales jocului de cuvinte origina, reusit si usor de retinut.

Ephestion, aghiotantul lui Alexandru cel Mare si prietenul sau nedespartit, a fost cum s-a spus, un alter ego al regelui Macedoniei.

Filozoful grec Zenon recunostea ca fiecare discipol din scoala sa stoiciana “Porticul” e un alter ego al lui.

Expresia se foloseste si in cazul in cand doi prieteni inseparabili, tovarasi de lupta si idei, isi reflecta exact parerile si gandurile.

Expresia e bazata pe credinta celor vechi, ca cerul ar fi alcatuit din mai multe bolte (de aici si pluralul: ceruri). Aristotel care isi imagina ca cerurile sunt de cristal, sustinea existenta a opt ceruri. In secolul al XIII-lea, regele Alfons al X-lea al Castiliei, care se ocupa de astronomie, demonstra ca sunt 127!!!! Teologul Tomasso d’Aquino, care a trait in acelasi secol, sustinea existenta a sapte ceruri, Dante a descris noua.

O data cu stabilirea numarului de ceruri, se stabilea si o ierarhie intre ele, rezervandu-se cele mai de sus “prefericitilor”.

Asa au fost denumite Cibela, zeita naturii, si Ceres, zeita vegetatiei. Poetii latini au intrebuintat apoi aceasta expresie spre a desemna patria. Iar mai tarziu ea a devenit o caracteristica pentru universitati, in sensul ca ele sunt ca o mama care da hrana spirituala.

Cu aceiasi semnificatie se foloseste uneori, in loc de alma mater, expresia alma parens.

Promoteu inlantuit, Eschil

Esop, Fabule

Vers celebru din “Cum va place” de William Shakespeare.

Se citeaza de obicei impreuna cu versul urmator, care intareste ideea: and all the men and women merely players (”si toti oamenii sunt simpli actori”). Cu aceste cuvinte, adresate ducelui surghiunit de catre Jacques, prietenul ramas credincios, incepe vestitul monolog al varstelor omului. Omul joaca in viata mai multe roluri, iar actele sunt cele sapte varste: prunc, scolar, indragostit, soldat, judecator, batran si in sfarsit, in ultima scena …. prunc din nou!